Nr. 1/2018

Rubrica: Asterisc

Autor: Gheorghe Grigurcu

 

Artă: elaborare ascunsă în spontaneitate şi spontaneitate ascunsă în elaborare.

*

Impuritatea ţine de detalii. Ansamblurile se purifică prin ele însele. Cosmosul nu poate fi decît pur.

*

„Toate secolele se aseamănă prin răutatea oamenilor” (Voltaire).

*

Visele împlinite dezamăgesc pentru că n-au suficientă intensitate. Acea intensitate nebună, egală cu o proiecţie în infinitul neîmplinirii.

*

E prea talentat pentru a fi şi profund. Cuprins de plasa mătăsoasă a talentului, se izolează agreabil de marile probleme.

*

Zăpada: o puritate artificială („mincinoasă”, zice Goethe), aidoma paradisurilor artificiale.

*

Dl. Eugen Simion, care mă acuză nici mai mult nici mai puţin că aş vrea „să-i demolez”, „să-i dau afară din literatură” pe Arghezi, Sadoveanu, G. Călinescu, Preda ş.a., nu şovăie a mă numi, tocmai d-sa, „un clasic al calomniei”. Măgulitor. Probabil că, modest de astădată, academicianul se consideră doar un novice al practicii în cauză…

*

Niciodată nu e prea tîrziu să curmi un lucru rău. Totdeauna e prea tîrziu să începi un lucru rău.

*

Coerenţa şi disciplina depind de măcar un dram de impersonalizare.

*

Să reprezinte invidia, cum socotea cineva, o mixtură de admiraţie şi ură? Dar în cazul în speţă admiraţia nu e întrutotul reală de vreme ce nu te regăseşti cu totul în ea şi nici ura nu e întrutotul reală de vreme ce nu te regăseşti cu totul în ea. E mai curînd o stare aparte, de neîncredere în tine. Un puseu de scepticism reflectîndu-se în sine însuşi.

*

„Dacă e să te îneci, atunci îneacă-te în mare, dar nu într-o băltoacă murdară” (proverb rusesc).

*

Speranţa ce-şi merită cu adevărat numele n-ar putea fi decît o speranţă irealizabilă.

*

„Celebrul pisoar al lui Marcel Duchamp a fost desemnat de o comunitate de specialişti britanici drept «cea mai influentă operă de artă a secolului XX», în defavoarea unor opere de Picasso, Matisse, Warhol şi Brâncuşi. Potrivit rezultatelor unui sondaj publicat miercuri, pisoarul de porţelan alb, aşezat invers şi botezat «Fîntînă», este emblematic pentru începuturile artei conceptuale şi pentru tendinţa către minimalism. Artistul a prezentat pisoarul în 1917 la o galerie newyorkeză. La vremea respectivă, a fost de ajuns ca Duchamp să afirme că aceasta este artă, pentru ca toată lumea să începe să-l considere astfel. «Acest rezultat care plasează pisoarul lui Duchamp în faţa operelor lui Picasso şi Matisse este, în mod evident, un şoc», a explicat expertul Simon Wilson. Alegerea reflectă însă natura dinamică a artei de astăzi şi noţiunea potrivit căreia cel care primează este procesul care conduce la crearea operei; din punct de vedere formal opera de artă poate fi orice” (Adevărul, 2004).

*

„Se iartă totul celui ce nu-şi iartă nimic” (Confucius).

*

În cazul lui X, o magnifică împlinire a neîmplinirii.