Nr. 1 (459) Ianuarie 2004

Jan Skacel, născut în 1922 la Vnorovy, Cehoslovacia. A fost redactor literar la radio,

redactor şef al unei reviste literare de mare prestigiu. În 1980 a primit prestigiosul

premiu Petrarca înmînat şi cu o cuvîntare de laudatio a lui Peter Handke.

Cînd a murit în 1989, poeziile care apar aici, erau gata de a fi tipărite.

crăciun pentru cei mari

cu o bucurie copilărească ne vom încălzi mîinile

vom surîde şi vom spune

a sosit crăciunul

în vreme ce gerul va tivi cu aţă albă cele purtate

destrămate în anii lungi

o leacă vom fi senini

şi întrucîtva vom jeli

şi un pic înveseliţi de noi înşine

iar liniştea îşi va întinde cele zece degete

înspre obrazul nostru

şi va îngheţa în josul străzilor pustii

şi braţele calde ale brăduţilor

se vor îmbulzi la ferestre, cînd cei fără copii

se vor mai duce la plimbare după cină

şi se vor ţine de mînă

şi unul altuia îşi sînt copii

şi fiecare din cei doi

va dori să fie cel mare

şi să se îngrijească de celălalt

fiindcă afară e un frig cumplit

şi înăuntru e crăciun

poezie de iarnă

de parcă ar vrea să stingă lumea

se lasă zăpada şi drumurile înspre noi sînt albe

sîntem copleşiţi de puritatea momentului

şi unde rămîne răspunsul

neauzite sună clopotele pentru noi

clopotarul asurzit a adormit a înzăpezit

şi depărtarea fără de ecou ne-a durut

cînd ninsoarea a contenit mai apoi

în spatele ochilor închişi

ţine de tăcutele avantaje ale bătrîneţii

chiar dacă lumea ar fi neagră ca noaptea

să priveşti în adînc şi să închizi

ochii şi totuşi să vezi

încearcă numai Nici nu e aşa de greu

încearcă să-ţi fie teamă ca unui copil

să uiţi teama rea din jur

şi să-ţi aminteşti de teama frumoasă

în a doua jumătate a verii

toamna este aproape, din nou

ni se pare, de parcă am întîlni pe străzi

doar lei bălai şi leneşi

sub arbori şi-a stabilit tabăra umbra

şi în cîmpurile golite răsună depărtarea

şi mii de nicovale tac fără de fierar

* ^* *

DOAMNE , acelora nimeni

nu le-a făcut vreun rău

se răzbună groaznic

pentru propria lor teamă

şi ei ucid

după bunul plac

cu inima plină

de temere

vorbă de gratitudine

şi vom spune mulţumesc, ca şi copiii pentru un măr

pentru ceea ce a fost şi va fi din nou odată

pentru faptul că ziua i-a urmat credincioasă nopţii

şi pentru despotica dimineaţă

vom spune mulţumesc ca şi copiii pentru un măr

pentru faptul că viitorul zace de mult în spatele nostru

că timpul ne-a ţinut în plasa lui

ca un pescar

vom spune mulţumes ca şi copiii pentru un măr

vom mulţumi fără vreun reproş şi fără o umbră de umilire

pentru bucuria care ne-a ajutat să îndurăm boala

vom mulţumi pentru darul care ni s-a luat

vom spune mulţumesc ca şi copiii pentru un măr

Prezentare şi traducere de

Andrei ZANCA